Adeseori sîntem tentați să credem că lucrurile mari care se produc în viața cuiva sînt cauzate de factori foarte importanți, însă și faptele minore pot să declanșeze evenimente de amploare. Din acest motiv consider că merită să dăm atenție chiar și celor mai nesemnificative fapte și atitudini pe care le susținem. Desigur, nu trebuie să cădem în mania perfecționismului și să fim atenți la absolut toate amănuntele de rutină ale vieții, însă nici nu trebuie să ignorăm faptele mărunte ale vieții. Este bine să nu ne mai abținem de la faptele bune mărunte pe care le putem realiza, dar nu le facem pe motiv că ar fi prea mărunte sau să trecem prea ușor cu vederea faptele pe care nu ar trebui să le realizăm, dar totuși le facem pe considerentul că sînt mici și „nevinovate”.
Adeseori, dintr-un gest minor se poate naște ceva copleșitor. Să ne gîndim de exemplu la accidentele care se produc, accidente grave cu consecințe fatale. Marea majoritate a acestor accidente se produc dintr-o neatenție minoră, din cauză că desconsiderăm unele chestiuni minore, insignifiante, din cauză că am realizat un gest mărunt pe care nu trebuia să-l facem, sau n-am făcut un gest mărunt pe care ar fi trebuit să-l facem. Marile evenimente din viața noastră au fost declanșate cel mai adesea de o cauză măruntă. De multe ori nici nu mai știm de la ce s-a pornit, pentru că nu prea acordăm atenție și nu memorăm lucrurile mărunte din viața noastră.
Un bine mărunt, o faptă bună minoră pe care o realizezi la un moment dat, poate aduce consecințe binefăcătoare imense. Să ne gîndim numai la exemplele din basmele noastre în care eroul, făcînd un bine mărunt cuiva la un moment dat, beneficiază apoi de un ajutor nesperat de mare într-o situație critică.
De asemenea, ar mai trebui să știm că tot ceea ce facem se adună. Nimic nu se pierde. Chiar și cele mai mărunte gesturi sînt monitotizate și contabilizate. Binele se adună la bine, răul la rău. Faptele bune se adună în visteria faptelor bune, faptele rele se adună în visteria faptelor rele. Picătură cu picătură se poate forma un lac sau se poate străpunge o stîncă. Făcînd fapte bune minore, mărunte, ele se adună și la un moment dat dintr-o faptă bună minoră ne putem trezi cu recompense copleșitoare. Făcînd fapte rele mărunte, pe care ajungem să le trecem cu vederea considerîndu-le insignifiante sau „nevinovate”, acestea se adună și la un moment dat o ultimă picătură poate să facă să se reverse paharul și să ne trezim cu consecințe dezastruoase chiar dacă n-am făcut decît ceva minor, ceva banal, ceva „ce face toată lumea” sau ceva ce ai făcut mereu fără să fi existat vreo consecință pînă în acel moment.
Apoi, mai trebuie avut în vedere și faptul că uneori o acțiune măruntă poate conta mult mai mult decît o faptă măreață. Uneori contează mai mult faptul că ai dăruit un leu, decît faptul că altădată ai dăruit un milion de lei. Uneori dăunează mai mult o mustrare minoră, decît o ceartă furtunoasă pe care ai avut-o cu aceeași persoană. Fiecare clipă a vieții este unică și niciodată nu trăim în aceleași împrejurări. Și cum faptele noastre se corelează cu ambianța și condițiile exterioare nu putem ști care vor fi consecințele aceleeași fapte, făcută la momente de timp diferite. Dacă de zeci de ori pînă acum o faptă rea minoră, nu a contat, este posibil ca într-una din zile, acea faptă rea, măruntă, să producă efecte dezastruaose! Astfel de exemple există și cu siguranță le cunoașteți, doar că aveți o tendință mult prea puternică de a crede că așa ceva nu vi se va petrece vouă.
Plecînd de la aceste observații, sper să învățăm să reevaluăm gesturile noastre de zi cu zi, să fim mai atenți și mai exigenți cu noi înșine și să ne oprim de la faptele rele, dăunătoare, chiar dacă par „nevinovate”, minore, insignifiante. Pe de altă parte să facem orice faptă bună oricît de măruntă și nesemnificativă ar părea să fie – niciodată nu știm ce consecințe minunate ar putea declanșa.
Sîntem prea toleranți cu o mulțime de lucruri dăunătoare în viața noastră pentru că le considerăm minore, nesemnificative, însă toate acestea la un loc contribuie la erodarea și pietrificarea sufletelor, la starea generală de blazare, tristețe, depresie, năuceală care a ajuns să cuprindă din ce în ce mai multă lume.
În concluzie, este necesar să facem mereu și mereu orice faptă bună, oricît de mică ar părea șitotodată să ne abținem de la orice faptă rea, oricît de nesemnificativă ar părea să fie.
Maria
Intr-adevar, Cristian, totul conteaza ! Experimentez de ceva vreme o avalansa de probleme de toate felurile. Mi-a atras atentia un citat al Maicii Tereza care spune cam asa : ” Stiu ca Dumnezeu nu-mi da mai mult decat pot duce. Mi-ar fi placut totusi sa nu aiba atata inceredere in mine”. Ei , nu ma compar cu aceasta femeie extraordinara, dar reducand proportional crucea, cam asa simt eu acum … Stiu ca nimic nu e intamplator, ca toate au un rost, un temei. A gandi mi se pare o povara din ce in ce mai mare … Parca as vrea sa ma las purtata de curgerea vietii, fara sa ma opun , fara sa judec, caci am obosit de atata rezistenta, de atatea judecati …