Arta de a trăi

iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Lună: iunie 2011 (Page 1 of 3)

Miresme și miasme (2)

Paradisul este întotdeauna asociat cu mirseme sublime în timp ce despre Iad se vorbește doar în termeni de miasme. Există un miros al sfințeniei și o miasmă a Răului. Făt-Frumos este tot timpul asociat cu miresme încîntătoare în timp ce Balaurii, Scorpiile sau Zmeii sînt învăluiți de tot felul de mirosuri respingătoare. Extrapolînd aceste lucruri putem deduce că mirosurile din mediile în care trăim preponderent sau din mediile care ne atrag și pe care le frecventăm ne pot arăta cam de ce parte a lucrurilor ne situăm.

Dincolo de mirosurile din mediul ambiant o importanță deosebită o are mirosul personal, mirosul propriei ființe. Mirosul personal depinde de hainele pe care le purtăm, de substanțele pe care le consumăm și de metabolizarea acestora, de starea de sănătate și igiena personală, desigur.

Pentru a avea un miros cît mai plăcut sînt necesare cîteva reguli generale de igienă personală. Haine curate, aerisite care sînt păstrate în locuri plăcut mirositoare. Dulapurile greoaie, închise, cu multe haine de diferite categorii pot să încarce hainele prospăt spălate cu mirosuri „stătute”, neplăcute. Deci o primă regulă, haine curate, doar că această regulă nu este suficientă. Hainele se îmbibă cu mirosul spațiului în care sînt ținute. Într-o mare măsură purtăm cu noi mirosul de acasă sau din locurile pe care le frecventăm des. Cu alte cuvinte purtăm cu noi și mirosul de acasă prin intermediul hainelor de pe noi. Mirosul casei devine componentă a mirosului personal! Deci, merită să avem o locuință plăcut mirositoare!

Urmează apoi, a doua regulă – igiena corporală. Să facem baie  ori de cîte ori este necesar, să menținem în echilibru flora bacteriană de pe suprafața corpului, în special de pe tălpi și alte zone mai rar aerisite. Ceea ce ne dă bătăi de cap în privința mirosului personal este transpirația. Blocarea transpirației folosind diverse produse nu este benefică pentru sănătatea corpului.  Soluția este să facem în așa fel încît transpirația să nu fie prea neplăcut mirositoare. Pentru ca transpirația să nu fie urît mirositoare este necesar să avem un corp pur și în interior, nu numai în exterior. Nu trebuie să spălăm paharul doar pe dinafară, ci și în interior! Interiorul se curăță prin intermediul unor substanțe naturale, iar în ultimii ani piața s-a umplut cu oferte de produse detoxifiante. Însă e bine să știți că cel mai bun detoxifiant este APA. Numai că trebuie să știi cum să o folosești.

Multor persoane le miroase urît respirația. Aceasta arată întotdeauna probleme cu dantura sau o floră bacteriană nesănătoasă în cavitatea bucală și chiar în plămîni.
Acele sprayuri sau gume de mestecat care spun că vă împrospătează respirația nu au efect pe termen lung. Ele doar acoperă momentan mirosul urît, așa cum alții preferă să se dea cu o găleată de parfum în loc să se spele mai des și să folosească haine curate. Mergeți neapărat la stomatolog dacă cineva îndrăznește să vă spună că vă miroase gura sau reușiți să vă dați singur seama de aceasta. Dimineața cînd vă treziți țineți palma căuș în dreptul gurii și respirați în ea, apoi mirosiți. Vedeți dacă vă place! Sau scoateți limba cît mai mult afară și țineți-o așa cîteva zeci de secunde. Treptat îi veți putea simți mirosul. Dacă dantura este în regulă, mirosul neplăcut al respirației este dat de toxinele din corp și este necesar un program de detoxifiere generală.

Și acum să ne întoarcem la începutul articolului. Dacă aveți o igienă perfectă, faceți tehnici de purificare, trăiți în mediu curat și totuși nu mirosiți prea plăcut aceasta înseamnă că mintea este cea care nu este prea pură. Astfel, dacă un om nu miroase bine puteți spune și că „nu miroase a bine”. Contează foarte mult calitatea gîndurilor și a emoțiilor  în ce privește mirosul personal. Aș putea spune că în unele situații ponderea în ceea ce privește calitatea mirosului personal nu o are igiena corporală interioară și exterioară, ci calitatea gîndurilor și a emoțiilor noastre.

Merită să faceți mai mult pentru a avea un miros personal natural cît mai plăcut. Chiar și dacă numai pentru a mirosi mai bine tot mă gîndesc că merită să gîndiți frumos și să întrețineți emoții de calitate. Am avut un coleg în timpul facultății care era dispus să facă orice pentru a avea un miros cît mai plăcut. L-am învățat tehnici de purificare și l-am îndemnat să aibă o minte pură și un suflet curat. Cel puțin pentru un timp mi-a urmat sfaturile și mi-a mulțumit. Pentru el, obținerea unui miros personal plăcut a fost o motivație suficientă pentru a avea grijă de corpul și de mintea lui.

O zi înmiresmată vă doresc! Nici n-aveți idee cum s-ar transforma întreaga țară dacă am căuta cu toții să mirosim frumos și să avem mirosuri plăcute în jurul nostru!

Miresme și miasme (1)

Chiar dacă la om ponderea simțului miros este mică în comparație cu celelalte simțuri, el are totuși o importanță foarte mare în determinarea calității vieții noastre. Înconjurați-vă de mirosuri plăcute, de miresme sublime! Acasă sau la serviciu creați-vă un mediu plăcut mirositor. Astfel, confortul dumneavoastră va crește, sentimentul de siguranță devine mai puternic, mintea mai relaxată, sufletul mai viu, bucuria mai accesibilă.

Miresmele favorizează imaginația creatoare, visarea și facilitează apropierea dintre oameni inspirînd mai multă încredere, deschidere, bunăvoință. Este logic că mirosurile neplăcute produc efecte contrare. Un miros neplăcut ne contractă, crează nesiguranță, respingere, închidere, iritabilitate, tendința de a fugi, o stare generală de discomfort, gîndire greoaie.

Hrana sănătoasă are întotdeauna un miros plăcut, suav, tonic. Mirosul neplăcut în ce privește alimentele este întotdeauna semn de alterare, mîncare stricată, dăunătoare, nesănătoasă. Știm aceste lucruri instinctiv. Aproape că nu trebuie să ne învețe nimeni despre aceasta. Cei care ati avut sau aveti copii mici cred că puteți confirma că de multe ori copiii resping mîncarea înainte de o gusta. Mirosul ei deja nu le place. Ei determină calitatea hranei sau hrana de care au nevoie pe baza mirosului. Gustul devine mai important în ce privește hrana ceva mai tîrziu.

Mirosul este produs pe cale chimică. Altfel spus mirosul este o interacțiune materială cu mediul ambiant și nu doar o interacțiune pe bază de unde cum se petrece în cazul văzului și auzului. Ori de cîte ori simțim un miros înseamnă că interacționăm chimic cu acele substanțe. Acum cred că înțelegeți cît de important este să avem parte în jurul nostru de miresme și nu de miasme.

Folosiți parfumurile naturale, căutați esențele care vă stimulează cel mai mult și totodată vă reprezintă. Repet, înconjurați-vă de mirosuri plăcute de miresme sublime. Mirosul devine repede redundant. Dacă mirosim același parfum o vreme, nu-l mai simțim chiar dacă el continuă să ne înconjoare. Este valabil atît în cazul miresmelor cît și al miasmelor. Cu toate acestea chiar dacă nu m-ai simțim mirosul pentru ca ne-am obișnuit cu el, influența lui asupra noastră continuă. Acest lucru are și avantaje și dezavantaje. Dezavantajul ar fi că după un timp noi nu prea mai detectăm ceea ce numim mirosul propriei case. Fiecare casă ajunge să aibă un miros al ei particular. Locatarii acelei case nu-i mai detectează mirosul specific. Cel mult îl mai simți după ce ai fost plecat în concediu, sau în primele secunde după ce te-ai întors de afară. Nu ezitați să vă întrebați prietenii care vă vizitează din cînd în cînd dacă aveți un miros plăcut în casă. Ei sigur vor ezita să vă răspundă. Nu știu dacă ați observat pînă acum, dar de obicei ne vine foarte greu să-i spunem cuiva că miroase urît, sau că la el acasă nu-i prea plăcut mirosul. Încă nu îmi explic această jenă mare în a spune cuiva ca are un miros neplăcut. Spunem multe oamenilor și le facem multe observații, dar cînd vine vorba de mirosuri urîte avem o jenă mare de tot în a vorbi despre ele.

Respectul

Calitatea cea mai importantă care se află la baza oricărei construcții sociale este respectul. Pentru marea majoritate a oamenilor este dificilă manifestarea continuă a unei stări de iubire, însă respectul se poate manifesta continuu. Pornind de la cea mai mică structură socială, care este relația dintre doi oameni și pînă la cea mai amplă construcție socială, lumea în ansamblul ei, toate apelează la respect pentru a putea funcționa. Fără respect este imposibil să faci să funcționeze și să dureze o relație între doi oameni sau viața unei comunități mai mari. Pornind de la grupurile criminale de tip mafiot și pînă la comunitățile spirituale cele mai înalte întîlnim aceeași calitate de bază între membrii lor: RESPECTUL. Diferența este că, în cazul unora respectul este impus și se manifestă însoțit de teamă, în cazul celorlalte respectul este oferit și însoțit de admirație și uneori chiar de iubire.

Din punctul meu de vedere, o comunitate armonioasă și sănătoasă este aceea care se bazează pe respectul primit/oferit spontan cu admirație și iubire, ca recunoaștere a valorii și a manifestării încrederii. O formă aparte de respect este respectul față de funcțiile cu autoritate. Cel mai adesea respectul față de funcție sau autoritate este formal, artificial, fals, fiind însoțit de frică sau lingușeală. Tocmai existența acestor forme artificiale de respect, au condus treptat la pierderea încrederii oamenilor în puterea RESPECTULUI REAL și, astfel, a început treptat neglijarea acestuia. Cu atît mai mult s-a erodat încrederea oamenilor în RESPECT, cu cît funcțiile din diferite compartimente sociale au fost ocupate de oameni slabi și fără valoarea necesară funcției respective.

Se mai spune că respectul nu îl primești aprioric, ci trebuie să ți-l cîștigi. Este o afirmație gresită. Există forme de respect care trebuie oferit spontan și aprioric – cel puțin pînă la proba contrarie: respectul bazat pe vîrstă, respectul bărbaților față de femei, respectul pentru funcție sau profesie. Aceste forme de respect ar trebui manifestate aprioric, însă oamenii respectivi ar trebui să arate ulterior că merită respectul nostru. Deci, respectul poate fi cel mult pierdut, dar nu cîștigat. Sînt oameni care luptă în viață pentru a cîștiga respectul celorlalți. Este greșit, este doar o dovadă de orgoliu și egoism dacă aspiri la respectul celorlalți și cauți să ți-l cîștigi prin tot felul de mijloace. Chiar și actele de caritate dacă le faci pentru a cîștiga respect, pentru a fi numit un “om respectabil” sînt dăunătoare sufletului și nu pot să conducă la ceva bun pe termen lung. De asemenea, greșesc și cei care se manifestă fără respect față de ceilalți pentru că ei consideră că ceilalți nu au făcut încă nimic pentru a “a le cîștiga” respectul. Aprioric trebuie să manifestăm respect pentru toți. Trebuie să pornim mereu de la prezumția că fiecare  om este respectabil, chiar dacă, ulterior, unii oameni nu se ridică la înălțimea respectului nostru față de ei.

Buna creștere sau bunul simț se recunoaște prin faptul că ești plin de respect în relațiile cu ceilalți. Respectă tot ceea ce te înconjoară și mai ales respectă valoarea izvorîtă din muntele virtuților, oriunde o vei întîlni.

Iubirea – spațiul tainic al unificării contrariilor

Am tot scris despre echilibrul pe care trebuie să-l găsim între diverse aspecte contrare ale vieții. Toate contrariile pornesc de la aspectul polar al energiei sau de la opoziția originară de la începutul începuturilor, opoziția dintre manifestat și nemanifestat. Cum de este posibil ca în pofida tuturor acestor contrarii sau opoziția lumea și întregul Univers să continue să existe? Răspunsul este unul singur – IUBIREA. În iubire toate dihotomiile se topesc. Contrariile se transformă din forțe opozante în forțe complementare. Din perspective iubirii cele ce aveau tendința să se distrugă reciproc, devin aspecte complementare ale unui același întreg. În iubire sîntem exaltați de cele mai mărețe idealuri și în același timp copleșiți de cele mai mici și nesemnificative probleme. În iubire un simplu gest, o privire, un surîs, o strîngere de mînă, un fir de păr, tot felul de „nimicuri” devin extrem de valoroase. În ființa iubită se ascunde întregul Univers.

În viață dacă ai iubire poți să transformi totul. Dacă ai iubire ajungi să ai și înțelepciune și putere și armonie și toate celelalte virtuți cresc repede atunci cînd sînt umbrite de iubire. Dacă pentru mulți se dovedește dificilă calea de a găsi echilibrul între aspectele contrare ale vieții, atunci calea iubirii este soluția salvatoare. Problema este că am ajuns să trăim niște vremuri în care calea iubirii este dificilă și pentru a o putea urma avem nevoie de înțelepciune, de curaj și mai ales de o mare putere de a suporta focul transformator al iubirii. Am făcut ca în lumea aceasta nimic din ceea ce este bun să nu mai fie ușor de obținut, dar cu toate acestea unii reușesc. Să avem credință, nădejde și iubire!

Imagine de anasamblu sau analiza detaliilor

Ce contează mai mult pentru a te bucura de o viață bună: aspectul exterior sau conținutul? detaliile sau ansamblul? amănuntele sau lucrurile importante? Iată o nouă situație în care trebuie să ne găsim echilibrul. Uneori contează detaliile, alteori imaginea de ansamblu. Uneori contează aspectul exterior, alteori conținutul. Cel puțin așa reiese din situațiile cu care avem de a face în viața de zi cu zi. Înțelepciunea de a trăi se manifestă prin a ști cînd să pui preț pe detalii și cînd să pui preț pe esența lucrurilor. Cum a discerne între aceste două aspecte nu este întotdeauna foarte simplu, ne rămîne situația acoperitoare în care vom trăi în așa fel încît să punem preț pe ambele aspecte de fiecare dată. Sînt la fel de importante și detaliile și imaginea de ansamblu; sînt la fel de importante și aspectul exterior și conținutul.

Cînd am început prima emisiune radio despre arta de a trăi în 1994 am prezentat atunci următoarea povestioară. Un om foarte bogat este văzut într-o zi contabilizîndu-și cu grijă un pumn de mărunțiș. Și este întrebat cu mirare: „cum de îți mai pierzi timpul cu niște mărunțiș cînd ești atît de bogat?” Răspunsul a fost: „în viață trebuie să ai grijă de banii mărunți pentru că banii mari au grijă singuri de ei.” Cumva am gîndit arta de a trăi atunci, la începuturi, ca pe o grijă față de lucrurile mărunte, ca pe o îmbunătățire continuă a acțiunilor fundamentale ale vieții cum ar fi: a mînca, a vorbi, a respira, a gîndi etc. Dacă avem grijă de lucrurile mici pentru a le realiza corect, atunci putem clădi mai departe o artă de a trăi, o viață fericită și împlinită. Aceasta este însă doar o parte a problemei. Pe lîngă grija față de aspectele minore, adeseori ignorate, mai avem nevoie și de manifestarea unor idealuri mărețe către care să tindem. Fără a ne mai pierde în detalii trebuie să visăm cu încredere la o viață sublimă. Uneori contează mai mult să te focalizezi pe acțiunile fundamentale de rutină, alteori să te focalizezi pe idealurile și visele tale mărețe. Dar cel mai bine este atunci cînd poți să fii conștient și să investești ATENȚIE în ambele componente.

Uneori ne împiedicăm de detalii în mod inutil alteori neglijarea detaliilor ne poate costa chiar viața nu numai atragerea suferinței. Uneori fiind prea atenți la detalii pierdem imaginea de ansamblu și ne trezim după ani cu viața furată, alteori fiind atenți la un detaliu putem face să se împlinească un ideal măreț.

Atunci cînd mergem nu trebuie să privim numai în jos sau numai în fața noastră și spre cer. Ca să nu ne împiedicăm sau ca să nu pierdem din frumusețile vieții trebuie să combinăm cele două direcții în care să privim. În general, trebuie să privim înainte, iar din cînd în cînd către pămînt pentru a vedea ce obstacole ne mai așteaptă și cum să facem să nu ne împiedicăm de ele.

Urmele emoțiilor

Orice emoție puternică lasă urme în corp. La nivelul corpului resimțim aproape instantaneu efectele oricărui tip de emoție. Vedem pe cineva drag – inima deja începe să bată mai tare, simțim rușine – deja ne înroșim în obraji. Simțim frică sau furie și imediat efectele specifice se resimt în întregul corp. Dacă în ceea ce privește durata de viață a unei emoții sau a unui sentiment avem de a face cu numere mici, efectele unor emoții puternice se resimt la nivelul corpului ani și ani de zile, adeseori pentru tot restul vieții. Avînd în vedere această remanență a efectelor pe care le produc emoțiile și sentimentele la nivelul corpului este limpede că mai ales în cazul emoțiilor negative este necesar să ne debarasăm cumva de efectele nocive pe care acestea le produc. Orice emoție presupune crearea unor substanțe specifice în corp. Emoțiile negative produc substanțe nocive, toxice, emoțiile și sentimentele bune produc substanțe benefice, stimulatoare și regeneratoare. De exemplu, nu este doar o vorbă că poți muri de frică, deoarece substanțele produse de frică în corp sînt toxice și dacă acestea depășesc o anumită cantitate pot provoca moartea. Dacă sentimentul de frică dispare imediat ce au fost eliminate cauzele care au produs frica sau mai exact imediat ce ne-am luat gîndurile de la ceea ce ne-a provocat frica, efectele la nivelul corpului produse de frică se vor resimți încă mult timp după aceea. Din acest motiv este necesar să învățăm să scăpăm de  consecințele emoțiilor negative înainte de a ne îmbolnăvi.

Pe lîngă modificările hormonale, modificările neurotransmițătorilor și a altor substanțe din corp, se produce totodată și o perturbare bioenergetică din cauza emoțiilor pertirbatoare intense. Așa cum corpul are un sistem imunitar să știți că Dumnezeu nu ne-a lăsat complet descoperiți în fața emoțiilor negative. Avem un sistem imunitar care ne protejează de emoțiile negative, iar acest sistem imunitar este la nivelul corpului energetic al ființei. Un nivel ridicat de vibrații al corpului energetic ne poate proteja împotriva emoțiilor negative. Un sistem energetic fără sincope, un sistem energetic prin care energiile circulă neobstructionate și în cantități potrivite este o bună protecție împotriva emoțiilor negative și a efectelor pe care acestea le produc la nivelul corpului. Așa cum sîngele circulă prin vase de sînge: artere, vene și capilare, la fel și bioenergia noastră circulă printr-un sistem de „vase” și stații de emisie și absorbție. Așa cum vasele de sînge pot fi întrerupte uneori sau obstrucționate, împiedicînd circulația sîngelui, la fel și canalele energetice pot fi blocate sau obstrucționate de tot felul de impurități. Un corp energetic pur devine un sistem de protecție foarte eficient împotriva emoțiilor negative. Majoritatea bolilor pe care le avem au cauze de natură emoțională sau cel puțin momentul de declanșare a unei boli este de obicei asociat cu manifestarea unei emoții negative intense. Protejați-vă sănătatea avînd grijă de emoțiile și sentimentele pe care le trăiți!

Dacă emoțiile negative s-au produs, măcar nu le întrețineți prea mult.  Printre emoțiile și stările negative să știți că se numără și plictiseala, blazarea, nemulțumirea ș.a.m.d. Putem combate efectele nocive ale emoțiilor negative prin intermediul emoțiilor pozitive. Este necesar să rîdeți mai mult, să vă bucurați mai des și mai intens, să iubiți mai mult și mai statornic. A face haz de necaz este o altă intuiție profundă a înțelepciunii populare. La ora actuală sînt studii medicale ample despre efectele nocive ale emoțiilor negative și cu toate acestea nu a apărut nicăieri, ca urmare a acestor descoperiri, vreun îndrumar prin care să ne protejăm de emoțiile negative. În programa școlară ar trebui să existe cursuri despre legătura dintre corp și emoții și să învățăm cum să administrăm cît mai bine partea emoțională și sentimentală a vieții, măcar pentru a ne proteja corpul de boli și degradare rapidă, dacă nu pentru a deveni ființe puternice, echilibrate, fericite!

A răbda – a acționa

Cît trebuie să rabzi o situație neplăcută? După cît timp de răbdare trebuie să iei o hotărîre pentru a schimba lucrurile? Care oameni sînt mai fericiți? Cei care pot să rabde sau cei care se revoltă și acționează imediat pentru a îndepărta situația neplăcută? La modul general se știe că fericiți sînt cei care pot acționa în conformitate cu firea lor. Dacă prin firea lor sînt răbdători atunci aceștia vor fi fericiți să rabde chiar dacă ceilalți îi privesc cu compasiune, nedumeriți sau chiar revoltați. Dacă prin firea lor unii sînt gata de a reacționa imediat la orice factor cu care nu sînt de acord, atunci aceștia vor fi aproape mereu revoltați pe ceva sau cineva, vor fi agitați, dar dacă așa le este firea, ei vor fi totuși fericiți cu acest mod de viață, mereu supuși schimbărilor.

Totuși, la modul general vorbind, este necesar să învățăm să avem răbdare, pentru că de obicei „graba strică treaba”. Orice om trebuie să poată răbda și, de asemenea, orice om trebuie să fie capabil să ia decizii și să acționeze în vederea schimbării lucrurilor atunci cînd acestea nu sînt corecte sau nu corespund valorilor și nevoilor sale. A reacționa imediat la stimuli poate fi un mare avantaj în anumite situații, cum ar fi într-o situație de criză pentru a evita o catastrofă sau un simplu incident, însă în restul situațiilor este necesar să avem răbdare pentru a putea evalua corect problema, pentru a găsi cele mai bune soluții în vederea rezolvării situației neplăcute cu care ne confruntăm.

Acum ar trebui discutate situații concrete. Dacă ai un serviciu care nu mai corespunde nevoilor tale ce faci? – ai răbdare și speri că se vor îmbunătăți lucurile sau iei hotărîrea să-ți dai demisia și vezi tu după aceea cum îți vei continua viața? Dacă relația de cuplu pe care o ai nu te mai satisface, ba dimpotrivă, îți aduce multă suferință ce faci? – ai răbdare sperînd că celalalt se va transforma și se vor îmbunătăți lucrurile sau iei hotărîrea de a întrerupe relația?

Dacă, în general, alegem să răbdăm ce anume ne determină să răbdăm? Dacă alegem să răbdăm din frică sau din comoditate este greșit. Dacă alegem să răbdăm pentru că este nevoie de noi în situația respectivă sau pentru ca astfel „să ne ducem crucea” în mod lucid și pe deplin conștienți, atunci lucrurile sînt mai acceptabile.

La acest nivel general de discuție trebuie găsit un compromis între puterea de a răbda și nevoia de a lua hotărîri radicale. Iisus ne îndeamnă să răbdăm fără limite spunînd că „cine va răbda pînă la capăt acela se va mîntui”, însă pentru 99,99….9999% dintre oameni puterea de a răbda este limitată, rabdă cît rabdă după care se revoltă și se manifestă exploziv fără a rezolva totuși situația, după care iar încep să rabde. În decembrie 1989 am pus capăt răbdării și am răsturnat regimul, dar imediat după aceea iarăși am început să răbdăm incompetența și ticăloșia multora dintrecei care au ajuns la putere, pentru că se pare că aceasta este firea noastră de români! Răbufnim din cînd în cînd fără un plan, fără o strategie, fără să înțelegem exact care este problema și care ar fi soluțiile, facem puțină gălăgie, ne descărcăm psihic și apoi ne întoarcem la răbdare. Corect este ca în timp ce răbdăm să identintificăm cît mai bine problema să căutăm soluții și învingîndu-ne inerția și frica să acționăm cu înțelepciune pentru a îndrepta lucrurile.

Sunetele (2)

Un plus de energie este obținut atunci cînd cîntăm. Dacă activitățile noastre sînt însoțite de cîntec ele sînt realizate cu mai multă ușurință și eficiență. Este adevărat că nu putem cînta la orice loc de muncă, însă în multe locuri putem măcar vcaliza sau fredona o melodie, chiar dacă o facem cu un volum foarte mic. Iar acolo unde nu se poate și nu se poate putem cînta în gînd.

De exemplu, am constat că nu știu nici un cîntec cap-coadă, chiar dacă sînt un om căruia îi place mult să asculte muzică. Am de gînd să remediez acest aspect și să învăț măcar un cîntec cap-coadă.

Vocalizele sînt foarte eficiente. Emiteți cîte o vocală din cînd în cînd în ritmul unei melodii care vă place mult. Aaa-aa-aaa-aaa, oooo-oooo-ooooooo, eeee-eeeeeeeee-eeeeeeeeeeee ș.am.d. Vibrațiile produse de corzile vocale se vor transmite în anumite zone ale corpului, iar oraganele din acele zone vor fi tonifiate. De exemplu, „aaaa” se resimte în piept și în cap, „eeeee” se resimte mai ales în zona gîtului, „iiiiii” în zona capului partea superioară. Astfel, vibrațiile produse de vocalizele prelungi vor conduce la o dezvoltare armonioasă a oraganelor din zonele respective. Adeseori se pot obține chiar vindecări pe baza sunetelor emise sau cel puțin ameliorări ale durerilor. De exemplu, gemetele unui bolnav au scop de ameliorare a durerilor pe baza vibrațiilor produse de sunetele emise.

Aceasta este partea activă a muzicii; partea pasivă fiind ascultarea muzicii. Activul și pasivul trebuie să fie în echilibru inclusiv în acest domeniu al sunetelor. Mult succes!

Fără reproșuri

Dacă tot veni vorba de ceva nou, de realizarea unei experiențe noi, m-am gîndit să vă propun un joc pe care l-am realizat cu mai mulți ani în urmă împreună cu un grup de prieteni. Propuneți-vă ca timp de două-trei săptămîni să nu faceți nici un reproș nimănui nici prin cuvinte, nici prin gesturi, nici prin scris. Vor fi evitate și criticile frivole și mai ales cele gratuite, răutăcioase. Dacă într-o anumită situație este neapărat necesar să-i arătați cuiva că face ceva greșit, va trebui să-i spuneți ceea ce este de spus, dar în așa fel încît să aveți permanent în inimă o stare de compasiune, răbdare și înțelegere și numai dacă este absolut necesar să-i faceți acea observație.

Chiar dacă vi se aduc acuze în perioada aceasta, nu urmăriți să vă justificați, făcîndu-i reproșuri celui care vă acuză. Este suficient să vă expuneți propria opinie, dar fără să-i reproșați ceva celuilalt. Două sau trei săptămîni trăiți în așa fel încît să nu criticați pe nimeni, să nu faceți vreun reproș cuiva. Mă gîndesc că politicienii noștri cu siguranță nu vor realiza acest joc!

Ceva nou

Mai țineți minte copilăria și adolescența? Aproape mereu ne întîlneam cu lucruri noi, provocări noi. Vă mai amintiți prima zi de grădiniță, cînd a trebuit să rămîneți într-un grup de oameni cu care nu erați familiarizați deloc? Abia ați apucat să-i cunoașteți cît de cît, să vă simțiți bine cu ei, că a trebuit apoi să mergeți la școală. Alt loc, alți oameni, alte provocări de adaptare, de încredere. Astfel de situații noi au tot fost. De la un timp se cam închide cercul de cunoștințe și prieteni se cam reduc lucrurile noi, provocările. Ba chiar avem tendința de a le refuza în cazul în care ele ne mai apar în viață. Începem o rutină a acelorași activități, citim cam același gen de informații, ne distrăm cam în același fel, vizităm cam aceleași locuri, vom avea tendința să ne păstrăm același serviciu sau cel puțin aceeași profesie ș.a.m.d.

Ei bine, toate acestea nu sînt întotdeauna benefice pentru dezvoltarea continuă a sufletului. Este necesar să facem din cînd în cînd ceva inedit: să citim cărți dintr-un domeniu care nu ne-a atras deloc pînă acum, să vizităm locuri în care nu am mai fost niciodată, să plecăm în excursii altfel decît am facut-o pînă acum. De exemplu, dacă pînă acum mergeați doar cu bilet prin agenții, urmăriți să plecați odată fără să aveți nimic aranjat într-un loc complet nou. Să vedeți cum vă veți descurca la fața locului. Putem să  începem un sport pe care nu l-am mai practicat deloc, să urmăm niște cursuri într-un domeniu provocator și benefic ș.a.m.d. Veți găsi cu siguranță ce și cum. Nici măcar nu trebuie să căutați prea mult, trebuie doar să răspundeți afirmativ unor provocări care vă vor veni oricum în cale. De exemplu, puteți lua lecții de dans, dacă nu ați făcut-o pînă acum sau învățați să cîntați. Desigur, va trebui să dați dovadă de discernămînt atunci cînd vă veți hotărî să faceți ceva nou, dar totodată este necesar să vă mai asumați și riscuri în viață. Nu este necesar să vă apucați de sporturi extreme sau, Doamne ferește, de activități ilegale. Sînt deja unii care au pasiuni mai periculoase: alpinism, parașutism etc. Își practică pasiunile an de an doar că își mai schimbă locațiile, însă oamenii cu care merg sînt cam aceiași, iar activitatea este aceeași. Și în cazul celor cu o viață mai alertă și cu activități extreme este necesar să se introducă ceva nou. Poate un curs de artă culinară sau decorațiuni interioare! Sau poate practica meditației!

Este important să nu devenim foarte inerți în ceea ce privește transformările. Trebuie să folosim întreaga durată a vieții pentru a crește și pentru a ne îmbogăți sufletul. Ar fi păcat să trăim inutil din punct de vedere spiritual anii maturității și ai bătrîneții. Viața trebuie să fie „condimentată” cu experiențe noi, benefice, pe întreaga ei durată.

Page 1 of 3

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén