iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie, adevăr

Alegerile pe care le facem

Starea noastră de confort depinde într-o mare măsură nu atît de condițiile exterioare în care ne aflăm cît de alegerile pe care le facem lăuntric vizavi de aceste condiții. Este caniculă sau vreme ploioasă, bate vîntul sau este frig!? – nimic mai simplu! Alegeți lăuntric să vă simțiți bine, indiferent de ce este afară. Este foarte important să nu vă plîngeți de condițiile exterioare. Starea continuă de respingere a condițiilor exterioare, vă diminuează capacitatea corpului de a se adapta la condițiile respective. Dacă veți alege să acceptați lucrurile așa cum sînt și apoi, cu bun simț, să vă luați măsuri adecvate pentru a vă adapta la condițiile existente, starea dumneavoastră de confort se va îmbunătăți vizibil. Decît să vă plîngeți mereu, acceptați cu seninătate faptul că este cald. Starea interioară de acceptare a condițiilor exterioare așa cum sînt ele, vă ajută corpul să se adapteze și să reziste mai bine. În concluzie, încetați să vă plîngeți de condițiile exterioare. Rămîneți senini, spuneți-vă că totul este minunat, credeți mai mult în puterea corpului dumneavoastră de a se adapta și, astfel, îl veți ajuta să se simtă mai bine. Nemulțumirea continuă slăbește capacitatea corpului de a se adapta la condiții exterioare mai dificile. Cocoloșirea corpului, de asemenea, îl slăbește și îi atrofiază capacitatea de adaptare. Alegeți să aveți mereu un răspuns bazat pe acceptare, încredere, seninătate și orice condiții exterioare ar apărea veți fi mai pregătiți să le faceți față.

Din punct de vedere psihomental putem acționa astfel încît să devenim mai rezistenți la condițiile exterioare de orice tip. Gîndiți-vă la următoarea situație. Aveți de săpat o groapă în zi caniculară, fără pic de umbră! Cum credeți că veți realiza această muncă în una din următoarele situații: 1. o săpați fără nici un motiv; 2. o săpați pentru că este o cerință a serviciului pe care îl aveți; 3. o săpați pentru că vi s-a oferit în schimb un milion de euro; 4. o săpați pentru că astfel e singura șansă de a vă salva copilul prins sub pămînt!? În care situație credeți că veți realiza această muncă mai eficient? Motivația interioară potrivită, conferă corpului sprijinul necesar pentru a se adapta la condițiile exterioare vitrege, iar starea noastră interioară depinde de alegerile pe care le facem. Acesta este remediul pentru a vă simți confortabil chiar și în zilele caniculare – evitați să vă plîngeți, alegeți să vă simțiți bine, să aveți încredere în capacitatea corpului dumneavoastră de a se adapta. În rest, sfaturile tradiționale: limonadă, iaurt, mîncare ușoară, umbră, ventilator și ce mai aveți la îndemînă. Cu bucurie vă invit să vă bucurați de soare!

Previous

Observații și zîmbete

Next

„Am avut dreptate!”

3 Comments

  1. Cristian Ţurcanu

    Marcel, la asa o situatie nu prea mai stiu ce sa spun. Ar fi o idee sugerata de samani sau altfel spus de invataturile spirituale ale indienilor americani, in special a celor din Mexic si America Centrala. Ei spun ca spiritul unui om, in procesul sau de evolutie trebuie sa se caleasca prin intermediul unui Mic Tiran. Micul Tiran este o persoana sau un grup de persoane care ne sicaneaza, care ne creeaza disconfort, care ne pune bete in roate. Cu cit Micul Tiran are drepturi sau puteri mai mari asupra noastra, cu atit mai mare va fi transformarea noastra, daca, desigur, vom reusi sa facem fata tuturor problemelor, fie invingind in mod inteligent Micul Tiran, fie gasind launtric starea de detasare in care sa nu ne mai deranjeze cu absolut nimic sicanele Micului Tiran. Infringerea Micului Tiran trebuie sa aiba loc in spirit, nu printr-o bataie. Tinind cont de toate cite ai descris ca ti se fac, fie alegi sa te muti, iar eforturile pentru a realiza aceasta te vor transforma, fie gasesti o cale directa sau indirecta sa-i infrunti, cu multa intelepciune. Mai multe despre acest subiect gasesti in cartea Focul launtric al lui Carlos Castaneda. O viata linistita iti doresc si plina de bucurii!

  2. marcel radu

    Bună Cristian şi Anisa !
    Poate comentariul meu vine prea târziu să-l mai citească cineva sau poate vorbele mele vor fi patetice în raport cu intenţia gazdei noastre virtuale de a ne trata printr-o terapie de grup. Totuşi mă străduiesc să dau din taste la 33 grade celsius între pereţii de beton comunist în care mi-am stabilit cuibuşorul de nebunii de vreo 35 de ani. An de an vine peste mine canicula şi tot îmi promit condiţionarea aerului ambiental, dar de fiecare dată arşiţa trece nesimţită prin balconul meu cu 45 de grade celsius şi uit de calvarul în care trăiesc câteva zile pe an. Aş putea apela la alegerile lăuntrice invocate de autor sau la sfaturile de pe alte tărâmuri ale Anisei. Dar eu n-am să pot niciodată să-mi păcălesc spiritul de adaptare atâta vreme cât peste mine toarnă şi fulgeră o avalanşă de disconforturi exterioare care-mi năucesc simţurile conectate la condiţiile de mediu. Nu pot întoarce obrazul să mai primesc o palmă de la vreun alt disconfort ca să înfrunt cu zâmbetul pe buze şicanele pe care mi le face condiţiile climatice. Nu pot să mă simt mai bine atâta vreme cât factorul poştal îmi citeşte corespondenţa, vecinul de palier întoarce capul la salutul meu, vecina de deasupra îmi inunda regulat tencuiala, baba de la parter îmi ţine evidenţa apelurilor la interfon, şefa de scară stă cu ochii în vizorul de la uşa ei, boşorogul pensionar ascultă pe la încheieturile de beton armat, iar mogulele gospodine stau cu furcile caudine pe băncuţa din faţa blocului. Şi toate astea ca să vadă cum reacţionez după ce mi-au tăiat cablul TV, mi-au schimbat eticheta de la cutia poştală cu cea a vecinului, mi-au băgat beţe în yală, mi-au pus o cărămidă sub preşul de la intrare sau mi-au scos siguranţa din tabloul electric. Şi astea sunt doar câteva fiţe din condominiu, la care nu mai pun la socoteală cele stradale, cele la locul de muncă sau auirea în tramvai. Da aveţi dreptate! Trebuie să-ţi impun voinţa împotriva tuturor vitregiilor ce se abat asupra mea. Da! Aleg acceptarea cu încredere şi seninătate, dar până când şi la ce limită mă pot opri să nu dau de pereţi de primul ieşit în cale…

  3. Anisa

    Buna Cristian!
    Da sfaturile tale sunt bine venite si inteleg si sunt de acord cu ce spui… Exista un Da si nu Dar totusi in ceea ce spui tu… Eu am facut experienta ‘contiintei vremii’ de doua ori pana acum: cand am fost in Anglia la Londra, si cand am fost in India, la Kolkata de curand… Cand am plecat in Anglia mi s-a spus ca vremea e oribila si ca ploua tot timpul… si cand am ajuns acolo faptul ca ploua nu ma deranja deloc pentru ca ma pregatisem deja psihologic. Era ‘starea normala’ a vremii in Anglia! Ba chiar imi placea pentru ca imediat dupa ploaie aparea pe cer un minunat curcubeu cu soare!…Deci cum zici si tu, a accepta psihologic o situatie ne ajuta sa o traim si sa o acceptam mai usor. In Franta vremea era ca in Romania: cald, soare si… vara adevarata! Nimic deosebit. De atunci vremea s-a schimbat mult pe aici si francezii (in special parizienii) isi petrec timpul si nervii a se plânge de vremea ploioasa si mai ales de cerul innourat… timpul e subiectul de predilectie al parizienilor… intr-un fel se intelege de ce reactioneaza asa, dar pe de alta parte, exagereaza… imi dau impresia ca faptul de a se plange mereu de timp le permite sa-si exprime alte nemultumiri personale… vremea capricioasa e mai mult un pretext decat o nemultumire in sine…
    A doua experienta este India: 42 de grade si umed à mourir! Teribil de greu de suportat! Chiar eram un pic nelinistita la gandul cum o sa suport aceste temperaturi inca necunoscute mie pana atunci – mai ales umezeala!… Dar cum m-am pregatit si de aceasta data psihologic sa infrunt aceste temperaturi cat mai ‘bine’, spre surpriza mea m-a descurcat chiar mai bine decat indienii!… Lor le era chiar mai greu decat mie sa suporte aceste calduri… si se plangeau destul de des… chiar mi-au marturisit ca anul acesta este o vara mai speciala… foarte foarte cald si foarte foarte umed!…
    Problema principala este, cred eu, ‘psihologia societatii’ in care traim si in care ne desfasuram activitatea de zi cu zi. Ea este cea care ne ‘conditioneaza’ intr-un fel, mai mult sau mai putin, in functie si de natura noastra, de cat de mult putem accepta conditiile climatice si altele. Si ma gandesc aici la parizieni si la francezi in general: cum vremea este subiectul lor de predilectie si totul se invarte in jurul timpului, este greu uneori, mai ales cand nu ne simtim nici bine cu noi insine, sa acceptam conditiile climatice ca atare. Si avem tendinta sa ne lasam prinsi in vartejul ‘psihologiei de masa’ si a sentimentului de nemultumire care acompaniaza reactiile celor din jurul nostru… Dar sa nu uitam ca in epoca in care traim, vremea si anotimpurile s-au schimbat foarte mult de cativa ani incoace… si nu numai in Europa, ci peste tot in lume! Din cauza poluarii si a schimbarilor climatice ‘naturale’ printre altele… Si de fiecare data imi spun acum: oricum nu ma pot lupta cu vremea si nu pot schimba nimic in acest sens; atunci nu imi ramâne decat sa o accept in totalitate asa cum este, si sa nu imi mai irosesc energia in a ma plânge in zadar!… Incercati si voi si acceptati ca vremea este asa cum este. Nici mai mult nici mai putin. Si veti vedea diferenta.

Dă-i un răspuns lui Cristian Ţurcanu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén