Cît de ușor apare bucuria în sufletul tău? Cît de greu dispare bucuria din sufletul tău?

Sănătatea sufletului unui om este măsurată prin capacitatea lui de a se bucura și de a menține apoi cît mai mult starea de bucurie. Este adevărat că, pe măsură ce sufletul se maturizează, motivele care îi declanșează starea de bucurie vor diferi, dar capacitatea de a se bucura trebuie să rămînă intactă!

De obicei copiii se bucură mai ușor, se bucură din tot felul de motive. După ce în oameni se trezește energia sexuală, aproape pentru toată lumea bucuria ajunge să fie legată de motive conexe cu sexualitatea. Astfel, se reduce mult gama de motive care să declanșeze starea de bucurie. După ce ne mai alegem și cu cîteva traume sufletești și o grămadă de frustrări, sufletul reacționează tot mai greu la motivele care l-ar putea bucura. Începem să avem nevoie de motive tot mai intense sau extravagante pentru a ne mai putea bucura din tot sufletul.

Starea de bucurie este strîns legată de creșterea continuă a sufletului. În momentul în care sufletul își încetinește ritmul de creștere, luîndu-se și el după corpul pe care îl animă și începe să stagneze, observăm totodată că și capacitatea noastră de a ne bucura se diminuează. Ceea ce ne făcea cîndva să țopăim și să rîdem cu poftă, abia dacă ne mai trezește un zîmbet după ce ajungem șa maturitate. Nu este bine! Sufletul chiar dacă animă corpul, el are alte legi și alte disponibilități. Sufletul poate și trebuie să crească zi de zi, an de an fără oprire. O altă corelație pe acre o putem face este între înțelepciune și capacitatea de a ne bucura. Astfel, pe măsură ce devenim tot mai înțelepți, motivele care ne bucură sînt tot mai numeroase și din ce în ce mai elevate!

Cînd sufletul încetează să crească, să se dezvolte, începem să avem parte doar de bucuriile așa-zise „ale omului ieșit din groapă”! Adică, pierdem ceva și apoi ne bucurăm că am găsit acel lucru. Cădem într-o groapă și apoi ne bucurăm că am reușit să ieșim din ea. Aceste bucurii nu ne ajută să creștem, ci doar să ne păstrăm c. Sînt bune și ele, daît de cît nivelul cel mai înalt de dezvoltare la care am reușit să ajungem. Cînd sufletul stagnează devine vulnerabil la tristețe, plictiseală, deznădejde și nu este bine deloc.

Bucurați-vă! Rîdeți cu poftă! Bucuriile sînt cele mai bune vitamine pentru suflet!