Doamne ce balamuc legat de rezultatele la examenul de Bacalaureat. Am zis că mă țin departe de aceste probleme, însă văd că se tot fac dezbateri, dar cauza principală din punctul meu de vedere nu a fost surprinsă de nimeni.  Nu sînt profesor, însă regret că, în masă, au fost acuzați pentru lipsa de rezultate la învățătură a elevilor. Nu spun că toți profesorii sînt cu adevărat DASCĂLI, nu există pădure fără uscăciuni, dar ei au altă menire decît aceea care li se cere acum într-un mod atît de absurd. Menirea lor este să ofere învățătură, numai că nu poți oferi învățătură decît celor care ți-o cer! Aceasta este o lege universală, valabilă în orice domeniu. Ca atare, motivarea de a învăța trebuie să le-o ofere elevilor altcineva: părinții și societatea, în general, nu profesorii. Oricît de bun ai fi ca dascăl, cu oricîtă responsabilitate și profesionalism ți-ai desfășura activitatea didactică nu poți să obții rezultate dacă elevul nu vrea să învețe, dacă elevul nu este deloc motivat pentru a învăța. Ei acum știu că de promovat vor promova oricum, profesorii nu mai au nicio măsură de a-i constrînge să învețe în afară de note și într-un astfel de climat cum Dumnezeu să obții rezultate! De ce ar mai face efortul să învețe atît timp cît elevilor li se oferă modelele oamenilor de succes care nu au făcut școală? Majoritatea elevilor sînt complet demotivați pentru a învăța și aceasta este cauza principală pentru întreaga situație din învățămînt. Nu este vorba de salariile profesorilor, mulți își fac treaba chiar dacă nu sînt remunerați pe măsură. Nu e vorba de slaba lor pregătire, chiar dacă unii s-au titularizat cu o notă de 5 sau 6 toți se pregătesc continuu și își fac datoria rezonabil. Rezultatele depind însă și de calitatea elevilor, de dorința lor de a învăța. Iar motivarea lor de a învăța trebuie să le-o ofere societatea, clasa politică, arătînd că cei „cu carte” sînt cu adevărat apreciați și pot avea o viață mai bună. Faptul că le citești numele la televizor și le dai un premiu celor cu 10 pe linie nu înseamnă că prin aceasta ai arătat că cei cu carte au o poziție privilegiată, au o poziție demnă în societate!

Decredibilizarea dascălilor, umilirea lor prin faptul că sînt mai prost plătiți decît femeile de serviciu din anumite instituții, tot bugetare, nu mai poate să îi aducă în fața elevilor în poziția de model. Le mai rămîne caracterul lor și probitatea morală, valori care la rîndul lor sînt decredibilizate în masă în vremurile noastre. Așa că dragi politicieni, jurnaliști și analiști gîndiți-vă cum îi motivați pe tineri să învețe! Cum motivezi pe cineva să învețe atît timp cît el știe că nu diplomele îl vor ajuta să aibă succes în viață? Cum îl motivezi să învețe atît timp cît el nici măcar bun simț nu are, iar profesorii trebuie să le suporte grosolăniile și mizeriile lipsei lor de educație elementară? Cum Dumnezeu să obții performanță într-un sistem în care, de frica procentajelor slabe de promovare, profesorii sînt trimiși acasă după elevi ca să-i aducă la școală să facă pregătire cu ei? Cum să înveți pe cineva carte umblînd după el, pe acasă, prin parcuri, pentru a-l aduce la școală? În astfel de situații el, Domnul Elev, consideră că este suficient că a făcut efortul să vină pînă la școală – promovarea i se cuvine automat!

Repet, problema de bază, cauza principală este cum îi motivezi pe elevi să vină la școală și să învețe! Pentru a determina pe cineva să facă eforturi ai două posibilități: îl recompensezi pentru efortul lui cu ceva care are valoare pentru el sau îl constrîngi. Principala valoare a lumii de azi este BANUL. Atît timp cît nu există o relație de directă proporționalitate între învățătura dobîndită și banii pe care îi primești (succesul în societate din punctul lor de vedere) calea recompensei nu îi va motiva. Pentru a merge pe calea recompensei, adică elevii să vadă că au ce cîștiga dacă înavață bine, ar fi necesară o reașezare a întregului sistem de valori în societatea noastră. În ce privește calea constrîngerii aici sînt cîteva soluții, iar una este aceea de a nu-i mai promova altfel decît pe merit. Sînt soluții care pot fi puse în practică fără a crește cheltuielile. Sînt multe care pot fi făcute fără a fi necesare cheltuieli suplimentare cu învățămîntul. Ar fi suficient să existe voința de a restabili valorile morale în societate. Ar fi suficient să existe voința din partea mass-mediei să promoveze și să scoată la lumină oamenii de calitate, de bun simț, oamenii educați. Și aceasta se poate face fără cheltuieli. Motivați-i pe tineri să învețe. Asigurați-le o societate bazată pe valori reale, sănătoase, și lucrurile se vor îmbunătăți pe toate planurile.