Mai multă mișcare

Efectiv avem nevoie de mai multă mișcare! Din punctul meu de vedere nu contează durata vieții cît mai ales calitatea ei. Pe mine nu mă interesează să trăiesc cît mai mult, dar atît cît voi trăi aș prefera să fiu sănătos și activ. Ca și popor avem o medie foarte mică în ceea ce privește timpul alocat pentru mișcare, pentru efortul fizic de întreținere. Acum doua zile am mers în vizită la o prietenă care fusese plecată în Germania. Îmi povestea despre stilul de viață al oamenilor dintr-un cartier rezidențial, de case modeste construit în apropierea unui oraș mai mare, unde a ajuns și ea să locuiască pentru  cîteva zile. Mi-a spus că majoritatea oamenilor din acel cartier erau pensionari și a frapat-o foarte mult înclinația lor către mișcare, către o viață activă. Cică mulți dintre ei s-au dovedit mai rezistenți la efort decît ea. Îmi spunea că i-a fost dat să vadă alergînd chiar și pe un bărbat care respira prin intermediul unei trahectomii. Acest lucru a mirat-o și a încîntat-o foarte mult. Dincolo de mișcarea pe care o fac cu drag, zi de zi, acei oameni de acolo sînt foarte atenți la alimentație, la o hrană cît mai sănătoasă. Desigur, mai auzisem astfel de relatări, însă ceea ce m-a determinat să vă povestesc acum aceste lucruri a fost un eveniment care a avut loc imediat după ce am plecat de la prietena mea. Ea locuieste într-un bloc la etajul cinci. După ce am ieșit din apartament, pe hol, văd o femeie de vreo 60 de ani îndreptîndu-se către lift. Eu am ales să cobor pe scări. La etajul patru se oprește liftul și din el iese femeia pe care o văzusem la etajul 5. Mergea în vizită la o vecină. Desigur, că a fost ceva care a contrastat foarte mult cu relatările prietenei mele despre pensionarii din Germania, relatări pe care le ascultasem cu doar cîteva minute înainte.

Fraților, chiar avem nevoie de mișcare. Chiar avem nevoie de un stil de viață mai sănătos. Nu bunăstarea ne va îmbunătăți stilul de viață, ci stilul de viață ne va îmbunătăți bunăstarea. Privim la țările bogate, dar nu ne uităm decît la confortul pe care ni l-ar putea aduce bunăstarea materială, nu și la eforturile pe care ar trebui să le facem pentru a o obține. În România se cumpără o singură carte pe cap de locuitor, pe an, în timp ce în Germania se cumpără 14 cărți pe an, pe cap de locuitor. Este și aceasta o statistică elocventă. Poate înțelegeți de ce nivelul lor de trai este de 14 ori mai ridicat decît al nostru. Să rămînem însă la ideea cu mișcarea. Chiar avem nevoie de mai multă mișcare, de un stil de viață mai sănătos. Schimbarea stilului de viață se poate face prin educație, iar educația în această direcție nu ar presupune decît bunăvoință. Eu am ajuns să cred că nu se dorește ca noi să ne îmbunătățim, ca și popor, stilul de viață și nivelul de educație, pentru că, de exemplu, ar fi suficient să se înlocuiască o bună parte din programele TV cu unele adecvate și care ar costa și mai puțin. Acum o să las aceste treburi în seama celor care se pricep mai bine decît mine, însă voi uita greu exemplul de sedentarism care mi-a fost oferit de către acea persoană care a coborît de la etajul 5 la etajul 4 cu liftul

La noi în Iași stadionul municipal din Copou este deschis gratuit pentru oricine dorește în fiecare zi, timp de mai multe ore. N-am văzut niciodată mai mult de o sută de persoane care să fi venit să alerge sau să facă mișcare – o sută de persoane dintr-un oraș cu 300.000 de locuitori! N-am văzut niciodată oameni mai în vîrstă de 40-50 de ani care să vină pe stadion pentru a alerga, majoritatea sînt foarte tineri. Aceste observații sînt și ele elocvente pentru a ilustra „pasiunea pentru mișcare” a românilor.