Orice transformare interioară are la bază disciplina. Creșterea puterii interioare se bazează pe disciplină. Înțelegem prin disciplină preocuparea de a respecta o serie de reguli sănătoase care să contribuie la afirmarea aspectelor benefice ale sufletului. Este ceva similar cu a avea principii, principii de la care să nu abdici indiferent de împrejurări. Orice om își poate crește puterea personală, dacă și numai dacă este capabil să se disciplineze. A fi disciplinat nu înseamnă neapărat a fi la locul tău, supus, ascultător așa cum în mod greșit ajungem să înțelegem disciplina în perioada copilăriei. Prin a fi disciplinat nu trebuie să înțelegem neapărat doar a fi cuminte, ci înseamnă a respecta o serie de reguli și principii sănătoase.

Fără disciplină sîntem sclavii propriilor gînduri și emoții, sîntem extrem de ușor de influențat. Fără disciplină sîntem ca frunzele în vînt, purtați de gînduri și emoții schimbătoare și mereu cu frica în sîn. Egoul oricăruia dintre noi se opune cu vehemență oricărei forme de disciplină. Și într-o oarecare măsură este justificată opunerea acestuia, pentru că adeseori disciplina a fost expresia unui regim tiranic sau am ajuns să o cunoaștem doar ca o impunere exterioară rigidă și absurdă. Însă egoul este dușmanul oricărei forme de disciplină, deoarece prin disciplină interioară, conștient asumată, omul se trezește, devine mai conștient, mai lucid, mai capabil să se cunoașscă pe sine însuși. Începeți exersarea disciplinei pentru a vă corecta un viciu, un defect, însă, treptat, sper să ajungeți la acea formă de disciplină care din punct de vedere spiritual înseamnă trei lucruri: 1. să poți să iei mereu decizii fiind cît mai conștient de tine însuți, adică să iei propriile tale decizii și nu doar să le împrumuți pe ale celorlalți; 2. să acționezi mereu fără a avea așteptări de la ceilalți; 3. să rămîi senin și calm indiferent de ceea ce îți aduce viața. Aceste trei reguli ar fi suficiente pentru a dezvolta o disciplină capabilă să te conducă la trezirea sufletului, la o adevărată cunoaștere de sine.

Disciplina este calea către propria noastră comoară. Cînd călătorești printr-un ținut necunoscut și periculos ai nevoie de disciplină pentru a-l putea străbate. Nimic măreț nu a fost obținut fără disciplină. Încetați să mai vedeți în disciplină doar o impunere exterioară care să vă îngrădească libertatea. Libertatea începe abia din momentul în care devii conștient de tine însuți, de ceea ce ești. Și nu poți să ajungi să afli cine ești cu adevărat fără disciplină interioară sau fără asceză. A susține un comportament la voia întîmplării doar în numele libertății este una dintre cele mai mari păcăleli ale omului. Nu ești liber pînă cînd nu afli cine ești cu adevărat. Întreabă-te zilnic: „Cine sînt eu dacă îi spun lui Dumnezeu Tată? Dacă Dumnezeu este Tatăl meu, mă simt eu Fiul Lui?” Dacă nu, atunci ar fi bine să fac tot posibilul să devin cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. A căuta să devii Fiul lui Dumnezeu înseamnă a trăi cu o disciplină interioară remarcabilă, disciplină care, în timp, chiar te va ajuta să devii ceea ce în esența ființei tale ești deja – Fiul lui Dumnezeu!